Oare care ar fi realitatea pentru noi dacă am schimba puțin modul de a vorbi cu noi înșine? Cum ar fi să folosim un alt limbaj decât suntem obișnuiți? Cum ar fi să nu mai trăim pe pilot automat și să fim mai conștienți de cuvintele pe care (ni) le spunem?

De cele mai multe ori, nu realizăm impactul pe care îl au cuvintele noastre, atât cele pe care ni le spunem în minte cât și cele pe care le folosim ca să ne exprimăm în mod uzual.

Astăzi, am fost mai atentă decât de obicei la cuvintele pe care ceilalți din jurul meu le folosesc ca să se exprime, cât și la mesajele pe care le ”auzeam” cumva din spatele cuvintelor.

Avantajul pe care îl am din poziția de terapeut este că pot merge mai adânc și pot ajunge la convingerile care stau în spatele acestor gânduri.

Așa că am început ”să pescuiesc” cuvinte și emoții: îmi e frică, mă blochez, mă tem că, nu pot să fac asta…

”Îmi e frică să nu prind aglomerație că afară plouă.” îl aud îngrijorat pe antrenorul de tenis vorbind cu un coleg. Iar în spatele acestor cuvinte aud: ”Mă tem că voi întârzia la întâlnire și cred că nu voi face o impresie bună.”

Dacă și-ar fi spus: ”Probabil că e aglomerat, dar dacă se va întâmpla să intârzii puțin, ceilalți vor fi înțelegători, pentru că toată lumea știe că, atunci când plouă, traficul o ia razna.” …cu siguranță, starea de îngrijorare s-ar fi disipat.

Un amic îmi spune că ”s-a blocat”, chiar înaintea unui proiect important. Simte că nu mai e în stare să se mobilizeze, să-și facă treaba.

Investighez și aflu următoarele:  ”Mă tem să nu dau greș, să nu clachez”. ”Mi-e teamă să nu ratez proiectul așa cum am făcut mai demult, când eram la începutul carierei.”

Îl încurajez să-și schimbe limbajul intern. Cum s-ar simți dacă își spune următoarele cuvinte?

”Chiar dacă vor mai fi mici scăpări și nu va ieși perfect proiectul, eu știu că nu există perfecțiune și mai știu că per total mă voi descurca. Chiar voi face treabă bună, pentru că îmi place ceea ce fac.”  Mi-a împărtășit că starea lui se schimba la auzul acestor cuvinte. 🙂

Convingerea că vom eșua este atât de puternică, încât, în capul nostru rulează ca o bandă de casetofon. O melodie a gândurilor negre. Melodie ce vine la pachet cu un set de emoții. Emoții care mai de care mai neplăcute: îngrijorare, frică, rușine, tristețe, furie.

Gândurile și emoțiile noastre sunt în strânsă legătură unele cu celelalte. Astfel se creează un cerc vicios: cu cât ne gândim mai mult, cu atât emoțiile negative vin la pachet. Emoțiile aduc alte gânduri și mai întunecate, din ce în ce mai irealiste, iraționale și mai ilogice.

”Dacă nu mă voi descurca destul de bine la această prezentare, voi rata acest proiect. Atunci mă voi face de rușine, toți vor crede despre mine că nu sunt bun de nimic. Vor zice că sunt un ratat. Dacă sunt un ratat în viață, nimeni nu va sta cu mine. Voi rămâne singur și nefericit.”

Poate și ție ți s-a întâmplat uneori să gândești așa. Pe baza convingerilor adânc înrădăcinate, uneori inconștiente, mintea te poate conduce ușor la niște concluzii. Aceste credințe despre tine, despre ceilalți sau despre viață, de cele mai multe ori nu sunt nici reale, nici utile și nici benefice.

Toate aceste gânduri și emoții ne blochează. Ne provoacă stres și tensiune. Uneori într-un mod atât de intens, încât ne afectează activitățile de zi cu zi, relațiile cu ceilalți, dar și sănătatea.

Primul lucru pe care îl putem face ca să schimbăm tiparele de gândire negativă este să fim conștienți de gândurile noastre de zi cu zi. Sa ascultam ”muzica pe care o alegem să se audă în fundal”.

Încearcă să (te) asculți mai mult, să fii atent la gândurile tale, la ceea ce urmează să(-ți) spui. Observa-ti limbajul intern.

Noi putem sa ne alegem cuvintele și mesajele pe care ni le spunem. Doar atunci când le observam și suntem atenți la ele, putem avea putere asupra lor.

Doresc să te încurajez să-ți schimbi povestea pe care ți-o spui în minte, astfel încât sentimentele negative să se diminueze, iar cele pozitive să ocupe mai mult loc în viața ta.

articol original publicat pe suntbine.com