Pentru multi dintre noi, viața a fost presărată de suferință, lipsuri, haos sau nevoi emoționale neîndeplinite, încă din primii ani de viață. În fiecare dintre noi, exista un copil interior, vulnerabil și înfricoșat care probabil nu a primit niciodată lucrurile de care a avut nevoie:
-poate ca a fost prea putin prețuit
-poate ca nu a primit suficientă afecțiune
-poate ca sentimentele și nevoile sale au fost ridiculizate
-poate ca nu i s-a oferit ocazia de a-și dezvolta increderea în propriile abilități.
Copilul interior suferă și azi din cauza singuratatii, a sentimentelor de abandon, a tristetii, a subestimarii sau a neîncrederii.
Cateodata pare ca am lăsat acel copil în urma. El poate dispărea cu zilele sau chiar cu lunile. Aproape ca am uitat ca el, asa ca el ‘’doarme’’ în noi, pana când o situație aparent nevinovata îl zgandareste și îl trezește. Iar el revine în forță , gălăgios și plin de emoții: “sunt aici și nu mă simt bine!”
Sentimentele care ne copleșesc sunt atât de dureroase și de puternice uneori, încât preferam sa ne distantam de copilul vulnerabil. Alteori, ne rușinăm și încercăm sa ne dezicem de el. Dar toate aceste acțiuni nu fac decât sa îl raneasca și mai mult. Aceasta ființă rănită este o parte din noi înșine, care se afla acum în grija noastră. La un moment dat, în copilărie, copilul vulnerabil era responsabilitatea părinților noștri, acum însă, el este responsabilitatea noastră.
Este responsabilitatea noastră să-i acordam, în sfârșit, copilului nostru interior dragostea după care tânjește de atâta vreme. Ceea ce ne-a lipsit în copilărie, putem sa ni-l oferim acum. Sa ne ocupam de copilul nostru interior inseamna să-l alinăm, să-i arătăm atenție și afecțiune. Sa fim pentru el ‘’propria mama și propriul tata’’.
Poate ca deja in mintea ta se naste intrebarea: ”Dar cum pot face asta? Cum as putea sa am grija de copilul meu interior, mai ales atunci cand sufera?”
Iata cateva lucruri pe care le putem spune copilului interior pentru a-l linisti si alina:
1. Te iubesc.
In copilarie, noi am crezut ca, doar daca ne ridicam la nivelul așteptărilor celorlalți, vom putea primi dragoste. Adica trebuia sa luam note bune, sa fim copii ascultători, pe scurt sa nu-i suparam pe cei mari.
Poate ca părinții noștri nu ne-au spus niciodată ca ne iubesc indiferent de performanta noastra. Nu ne-au arătat ca ne iubesc necondiționat. Dar putem face asta cu noi acum.
Ori de câte ori te opresti în fata oglinzii, spune-ți ca ești demn de iubire, ca meriți sa fii iubit, Spune-ți pur și simplu: Te iubesc. Spune-ți asta indiferent de moment sau de situație. Iubirea este calea vindecării, iar tu o poți face acum pentru tine.
2. Te aud.
Oare de câte ori s-a întâmplat în trecut sa ne simțim invizibili, sa ne simțim ignorați sau ca nu contam? De câte ori am simțit ca sentimentele noastre nu contează? Sau mai mult de atât, cand ne exprimam supărarea, ceilalți ne certau: ”N-ai de ce sa plângi. Fii puternic.” sau poate: “Iti dau eu motiv sa plângi.”
Asta ne-a determinat, fără sa ne dam seama, sa facem vocea copilului cât mai mică, pana când am început sa nu o mai auzim. Însă acele emoții dureroase nu aveau cum sa dispară, ele au zăcut acolo înăuntru și au devenit și mai puternice, pe măsură ce le ignoram.
In loc sa o suprimam, mai bine sa lăsăm se se facă auzita vocea copilului nostru interior, spunanadu-i : ”Te aud. Sunt aici. O sa trecem și peste asta. Totul va fi bine.”
3. Nu meriti asta.
Cu mintea de copil, am ajuns atunci sa credem ca meritam sa fim ignorați, rușinați, pedepsiți, abuzați, pentru ca, nu-i așa, am fost niște copii rai și sigur am făcut ceva greșit.
Insa, nu am făcut nimic greșit. De cele mai multe ori, părinții noștri au fost și ei ignorați sau abuzați în copilărie, așa ca au facut atât cat au știut, atât cat au putut.
Un copil este inocent și pur. El nu merita sa fie abuzat, făcut de rușine sau abandonat. Nu este vina copilului și, desi nu am avut capacitatea sa înțelegem asta atunci, acum putem sa o înțelegem.
4. Îmi pare rău.
Inca de mici, am pus presiune pe noi sa demonstram ca suntem suficienti de buni, sa atragem atentia si sa obtinem dragostea celorlalti. Am facut atatea eforturi pentru asta, pana cand am uitat de nevoile noastre, pana cand am uitat ca avem nevoie sa ne si relaxam. Am considerat ca suntem slabi daca incetinim ritmul si am ajuns sa ne simtim vinovati daca ne ingaduiam momente de odihna.
In prezent, merita din plin sa renuntam la vinovatie si sa ne dam voie sa ne relaxam. Sa ne bucuram de momente de calm si bine pentru ca asta ne va imbunatati relatia atat cu noi, cat si cu ceilalti. Ii putem transmite copilului interior ca ne pare rau ca l-am neglijat atâta timp, dar ca acum suntem aici ca sa avem grija de el.
8. Sunt mandru/mândră de tine.
De cele mai multe ori, limbajul nostru intern este puternic influentat de catre una sau mai multe dintre vocile parintilor, voce pe care am internalizat-o. Deseori, aceasta voce este critica, judeca si pedepseste pentru ca nu am facut destul de bine sau ca am gresit. Cuvintele cu care ne adresam noua insine astazi sunt biciuitoare. Ne ranesc asa cum îl raneau si în trecut pe copilul interior.
Așa ca, in acele momente cand reusim sa facem ceva bine, oricat ar fi de mic acel lucru, merita sa ne spunem: ”Esti minunat/a, esti cel/cea mai tare, sunt mandru/mandra de tine.”
In afara de felul in care iti vorbesti in procesul de re-parenting, alti pasi importanti catre vindecare sunt constientizarea, acceptarea si actiunile concrete pe care le faci in mod constant pentru tine. Dar mai multe despre aceste lucruri, voi scrie intr-un viitor articol.
Pana atunci, sunt curioasa sa aflu care este lucru pe care ti-ai dori cel mai mult sa-l spui copilului tau interior astazi?
