Psihologul Mădălina Berdilă povestește despre o formă tare plăcută de terapie, pe care o poate practica, cu succes, oricine își dorește să facă pași siguri în procesul de creştere a interacțiunii sociale, dezvoltare a inteligenței emoționale şi interpersonale, creştere a capacității de relaxare şi a celei de a controla emoțiile, deblocare a dificultăților de comunicare, dezvoltare a spontaneității și îmbunătățire a  stimei de sine. Despre terapia prin teatru.

Mădălina punctează toate aceste beneficii, pe care le-a observat de-a lungul celor 6 ani pe care și i-a dedicat teatrului. Fiind chiar unul din fondatoarele școlii de teatru Dream&Act, a organizat câteva zeci de cursuri de actorie, ateliere de dezvoltare personală, prin tehnici actoricești, team-building-uri și a înregistrat câteva proiecte cu impact social.

Misiunea ei era clară. Aceea de a îmbunătăți viața oamenilor. Lucrurile nu s-au schimbat, întrucât, în urmă cu 2 ani, a început să practice în domeniul psihoterapiei. Are o formare în terapia cognitiv-comportamentală.

Înainte de a afla ce este, concret, terapia prin teatru, povestește-ne, te rog, în câteva cuvinte, cu ce ne ajută această formă de terapie.

Printre beneficiile terapiei prin teatru aș menționa: creşterea interacțiunii sociale, dezvoltarea inteligenței emoționale şi interpersonale, creşterea capacității de relaxare şi de a gestiona emoțiile, deblocarea dificultăților de comunicare, dezvoltarea spontaneității, îmbunătățirea capacității de concentrare, îmbunătățirea stimei de sine, conştientizarea şi acceptarea limitelor şi a posibilităților fiecăruia.

Teatrul are excelente calități terapeutice pentru oamenii ce întâmpina o serie de probleme de ordin psihologic și nu numai.

Prin acest tip de terapie se pot rezolva, de asemenea, conflicte emoționale.

Noi toți avem nevoie să avem încredere în noi, în ceilalți și în viață.

Cu atât mai mult, persoanele care nu mai au încredere în ele sau în viitor, au nevoie să învețe asta.

Terapia prin teatru este extrem de practică pentru că se poate lucra pe diferite probleme ca depresie, anxietate, tulburări emoționale, etc, este folosită în tratarea traumelor psihice, dar este foarte benefică și în cadrul tratamentelor altor afecțiuni.

Cu ce ar putea ajuta terapia prin teatru, persoanele care suferă de diverse afecțiuni/dizabilități, sau, pur și simplu, dezechilibre emoționale?

Cred că este foarte important ca persoanele care suferă de diferite afecțiuni/dizabilități să simtă că sunt acceptate, integrate, apreciate, validate. Sa înțeleagă că nu e nimic în neregulă cu ele. Iar teatrul ajută în acest sens. Este locul unde toți sunt egali. Unde te poți simți în siguranță să te exprimi liber. Să fii tu însuți. Unde nu ești judecat. Unde este în regulă să greșești. Unde poți transforma un defect în calitate. Unde te poți ”redescoperi” și te poți transforma în persoana care vrei să fii.

Acum, că știm la ce ne ajută, hai să aflăm: ce este terapia prin teatru?

Eu văd teatru ca o combinație între artă, terapie, dezvoltare personală, optimizare relațională. Teatrul are toate aceste roluri.

Rolul artei în societate s-a schimbat, de-a lungul timpului, de la modalitate de transmitere a informației, apoi la zonă de căutare a sensului existenței, până la spațiu de reechilibrare.

Deși teatru se adresează tuturor oamenilor, el posedă extraordinare calități terapeutice – testate și recunoscute – pentru anumite grupuri de persoane, ce întâmpină o serie de probleme de ordin psihologic.

Art-terapia este aplicabilă unui număr mare de stări, de la tulburări schizoafective până la probleme cotidiene. Poate fi folosită, cu success, în cazul copiilor sau adulților cu probleme de adaptabilitate, persoanelor dependente de anumite substanțe, bolnavilor de SIDA, persoanelor ce trec prin criza vârstei a doua.

Astfel, prin artă, în general, și prin teatru, în particular, de-a lungul timpului, s-a urmărit aspectul dezvoltării echilibrului emoțional al persoanelor care prezintă un disconfort psihic.

Utilizarea teatrului în psihoterapie, în dezvoltarea personală și educație ajută la explorarea poveștilor personale, la autocunoaștere și la conștientizarea propriei persoane, la dezvoltarea inteligenței emoționale, la stabilirea unei relații sănătoase cu sine și cu cei din comunitate.

Când a inceput să fie teatrul considerat o artă complementară medicinei?

Încă din Grecia antică, Aristotel spunea că bolile sufletului nu sunt diferite de cele ale trupului. Astfel, dacă o boală afectează corpul, atunci și sufletul are de suferit. Dacă avem un suflet bolnav, corpul nu va ramane neafectat (în zilele noastre, avem o știință clară, se numește psihosomatică). Continuând ideea, dacă avem grijă de suflet, atunci îi facem bine și corpului și invers, dacă îngrijim corpul, vom avea și un suflet sănătos.

Din acest motiv, Aristotel spunea că teatru are o funcție terapeutică, restabilindu-se echilibrul complex dintre trup și suflet.

În felul acesta, teatrul poate fi numit o ”artă” complementară a medicinei.

Care sunt formele de terapie prin teatru?

Dintre cele mai cunoscute forme de terapie prin teatru, aș menționa dramaterapia și psiho-drama.

Psihodrama este utilizată în rezolvarea unor probleme. Pentru a se afla adevărul în legătură cu sine însuşi. Pentru a se înțelege sinele. Pentru a explora tipare de interacțiune disfuncționale și pentru a învăța cum se pot modifica acestea.

Dramaterapia ajută, de asemenea, individul în problemele sociale şi psihologice, boli mintale sau handicap. Omul poate descoperi, prin creativitate, componentele de comunicare verbală şi nonverbală. Pot fi atinse diverse obiective terapeutice. Astfel, în urma unei practici constante, se pot observa îmbunătățiri atât la nivel psihic, cât și fizic. De asemenea, este o tehnică bună pentru dezvoltarea personală a fiecărui individ.

Cine poate apela la terapia prin teatru, în funcție de vârstă?

Parte bună este că terapia prin teatru se adresează oricui, nu există limite de vârstă. Am lucrat atât cu copiii de grădiniță, începând de la vârsta de 4-5 ani. Am lucrat cu adulți cu vârsta pana la 65 ani.

Practic, oricine poate experimenta să se joace, să joace teatru, mai ales că noi suntem actorii propriei vieți. Așa cum spunea Shakespeare: ”Lumea-ntreagă e o scenă și toți oamenii-s actori.”

Ai lucrat cu persoane cu dizabilități, în proiectul în care ai fost implicată? Ce schimbări /îmbunătățiri ai observat la acestea?

Am avut câteva proiecte de acest gen, unde am întâlnit persoane cu diferite tipuri de dizabilități.

Unul dintre proiecte a fost cel privind copiii cu sindromul Down. Am organizat câteva ateliere cu un grup de copii cu vârste cuprinse între 8-12 ani. Scopul programului era să-i învățăm, prin joacă, să își exprime emoțiile și să interacționeze mai ușor cu ceilalți copii.

Alt proiect s-a adresat persoanelor vulnerabile, înscrise într-un program de inserție socio-profesională, prin intermediul Asociației Ateliere Fără Frontiere. Am lucrat, pentru câteva luni, cu oameni cu posibilități finaciare reduse (unii oameni nu aveau nici măcar casă), fără educație, fără un loc de muncă, oameni fara speranță, fără viitor. Însă erau foarte motivați, deschiși și bucuroși să învețe și să evolueze.

În cadrul școlii de actorie, am avut ocazia de a cunoaște un cursant cu hipo-acuzie, iar satisfacția noastră a fost foarte mare, pentru că, la finalul cursului de 3 luni, acesta s-a descurcat impecabil în spectacolul susținut pe scena de teatru. Prin exemplul lor, am învățat că o afecțiune sau dizabilitate nu poate fi un obstacol în a obține ceea ce iți dorești.

Am înțeles că, indiferent de ce ți se intamplă în viață, te poți bucura de ceea ce ai, te poți juca, distra, poți interacționa cu încredere și armonie cu ceilalți, poți îți recapeți încrederea în viitor.

articol original publicat pe suntbine.com