” Ce pot sa fac? Cum as putea sa nu ma enervez cand copilul meu face …? Cum sa nu ridic tonul cand se intampla…? Cum pot sa fiu un parinte mai bun, mai calm? Cum pot sa nu ma mai cert atata cu el? Cum sa avem o relatie mai buna?”
Ca terapeut, lucrez cu adulti care sunt parinti si aduc deseori in discutie conflictele sau provocarile prin care trec cu copiii lor.
Inteleg perfect framantarile lor pentru ca si eu am trecut prin asta. Si eu, la randul meu, mi-am pus aceleasi intrebari.
Ca parinte, fiind atat mama de adolescent cat si de prescolar, recunosc ca a gestiona relatia cu copiii nu este deloc usor. Uneori, atat cei mici, cat si cei mari ajung sa ma provoace maxim. Mai ales in momentele cand sunt mai aglomerata si coplesita, tocmai atunci trebuie sa dispun de mai mult calm, rabdare si prezenta.
Încep prin a mă decupla de pe pilot automat. In mod normal, asta mă determina sa ridic tonul, sa ii reped. Ajung sa ii amenint sau poate chiar sa-i pedepsesc. Atunci am nevoie sa practic putin mindfulness. Sa fac cateva respiratii lungi și profunde. Sa ma observ – ce ganduri si emotii au aparut. Sa ma conectez la ”aici si acum”. Sa fac o pauza inainte sa decid cum sa re-actionez.
In ce priveste aceasta pauza dintre trigger si reactie, Viktor Frankl o descrie atat de frumos:
”Intre stimul și raspuns exista un spatiu. In acel spatiu sta puterea noastra de a alege cum raspundem. In raspunsul nostru sta abilitatea de a creste si libertatea noastra.”
Pauza aceea ma ajuta enorm sa schimb de pe pilot automat pe modul constient. Cu alte cuvinte, imi calmez creierul emotional și pot face alegeri cum sa actionez din partea pre-frontala, adica acea parte a creierului responsabila cu ratiunea.
Ca sa ajung sa am acea stare de pace, din care pot reactiona intr-un mod functional fata de copiii mei, a fost nevoie sa mi-o cultiv si sa lucrez in mod constant la ea. Marturisesc ca uneori nu-mi iese… sunt om si eu. 🙂 Insa, continui sa lucrez in a ramane deschisa si a deveni flexibila.
Pentru a invata cum sa adopti o postura prin care cultivi starea de pace si calm in relatia dintre tine si copilul tau, iata cateva modalitati (tehnici non si para-verbale) simple, dar foarte utile, care ajuta la detensionare in cadrul unui conflict cu copilul tau.
Ai putea adopta o atitudine care sa te ajute in a-l dezarma din lupta sau a-i calma revolta, cu care copilul vine catre tine, prin:
- Coboara si priveste-l sub/la nivelul ochilor lui.
Fiind la acelasi nivel sau mai jos decat copilul tau, il va ajuta pe el sa se simta in siguranta si mai conectat cu tine.
A te aseza la nivelul ochilor copilului sau chiar mai jos calmeaza amigdala, acea parte din creier responsabila cu raspunsul ”lupta sau fugi”, ceea ce reduce perceptia unei amenintari, cat si senzatia de teama.
- Tine-ti bratele deschise.
Bratele stranse sau incrusisate creaza o bariera intre tine si copilul tau. Cand iti tii bratele deschise si relaxate, ii transmiti ca esti deschis, receptiv si usor de abordat. Bratele deschise atrag in mod natural oamenii si pot reduce disconfortul.
- Relaxeaza-ti maxilarul.
Desclestarea maxilarului te va ajuta mai mult pe tine decat pe copilul tau. Cand faci intr-un mod constient alegerea de a-ti relaxa maxilarul, gatul si umerii, de fapt, reduci tensiunea din tot corpul. Desi este la un nivel subtil, copilul va putea detecta relaxarea din corpul tau si se va simti mult mai in siguranta cu tine. Asta il va ajuta sa se relaxeze si el.
- Adopta o voce calma.
Cand esti pregatit sa vorbesti, fa-o pe un ton calm. Stim cu totii ca un raspuns bland poate indeparta furia. Fa cateva respiratii adanci, apoi ia-ti timp sa formulezi ceea ce vrei sa spui in cat mai putine cuvinte posibil, astfel incat copilul tau nu se va simti amenintat si va lasa garda jos.
- Incearca atingeri usoare.*
Cand parintele si copilul au un contact fizic, sistemul nervos central al adultului se armonizeaza cu cel al copilului. Aceasta ajuta sa ghideze copilul dintr-o stare de stres si dereglare emotionala catre o stare de calm reciproc.
* Tine-l de mana, pune-i o mana pe umar sau atinge-i usor fata. Daca opune rezistenta sau nu vrea sa il atingi, respecta-i autonomia corporala.
Sa fii un parinte bun pentru copilul tau nu inseamna sa fii un parinte perfect sau sa faci mereu ceea ce trebuie. Un parinte bun stie ca inevitabil va face greseli. Uneori se va impiedica. Alteori va cadea. Dar va continua sa se ridice si sa se indrepte in directia pe care si-o doreste.
P.S. Daca esti interesat sa afli cateva tehnici simple de respiratie, de antrenarea a atentiei, de crearea a constientizarii, pentru ca tu sa poti deveni cat mai calm si mai echilibrat in momentele dificile in care te simti coplesit, poti gasi astfel de exercitii pe pagina mea, la sectiunea de resurse: https://madalinaberdila.com/resurse/
