”Se zice că împărăția emoțiilor a fost condusă foarte mulți ani de un împărat înțelept, foarte iubit și apreciat de supușii săi. Acest împărat avea o soție foarte frumoasă, pe nume Emoția. Aceasta i-a dăruit împăratului foarte mulți copii, însă numai fete. Nici împăratul și nici împărăteasa nu mai știau la un moment dat numărul exact al acestora.

Fetele împăratului nu semănau deloc intre ele. Erau foarte diferite una de cealaltă, de parcă nu erau surori. Cea mare era tot timpul veselă, iar împăratul i-a pus numele Bucuria. A doua fiică era tot timpul furioasă, iar împăratul i-a pus numele Furia. O alta fiică era tot timpul tristă, iar împăratul a numit-o Tristețea. La fel și celorlalte fiice, împăratul le-a pus nume după emoția pe care o simțeau în cea mai mare parte a timpului: Frica, Îngrijorarea, Mulțumirea, Nemulțumirea, etc.

După moartea împăratului și a împărătesei, pentru că fetele acestora nu au reușit să se înțeleagă care dintre ele să conducă împărăția, au hotarît să împartă marea împărăție în parți egale și fiecare să-și conducă partea ei.

Și până în ziua de azi, fetele împăratului își conduc fiecare ținutul ei.”

Și noi ne întâlnim zilnic cu tot felul de emoții, unele mai plăcute, altele mai puțin plăcute, unele mai intense, altele mai ușoare, unele cu care stabilim compatibilități mai mari, iar de altele fugim și ne ascundem.

Emoțiile, în special cele negative, adică neplăcute, sunt  destul de inconfortabile. Uneori, ele pot fi chiar dureroase prin durata sau intensitatea lor. În anumite situații dificile de viață, cum ar fi aceasta perioadă în care trebuie să facem față pandemiei, ne putem confrunta cu diverse emoții. Anxietatea care se poate întinde pe o perioada îndelungată. Furia care poate fi destul de puternică. Singurătatea sau tristețea care devin apăsătoare. Atitudinea firească este să căutam modalități prin care să le reglăm, adică să le gestionăm.

James Gross, un cercetător de referință în domeniul emoțiilor, crede că ”una dintre cele mai mari provocări ale vieții noastre este capacitatea de a ne controla emoțiile”.

Astăzi, am ales să scriu despre unul dintre cele mai puternice instrumente în reglarea emoțională care este, pur și simplu, identificarea și etichetarea emoției pe care o simțim.

Prin etichetarea emoțiilor înțelegem a vorbi despre emoții, a le numi ori a descrie explicit ceea ce simțim într-un anumit moment, folosind un limbaj emoțional.

Cu cât reușim să folosim etichete descriptive pentru sentimentele noastre mai degrabă decât termeni generali și vagi, cu atât mai bine.

Ideea din spatele acestui instrument este: pentru a gestiona o emoție, ar trebui mai întîi să o cunoaștem.

”Mi-e teamă că nu stiu ce va urma când se va termina pandemia. Oare voi mai avea job? Oare voi mai avea bani să mă descurc? Oare voi mai avea prieteni?”

‘Sunt îngrijorată pentru părinții și bunicii mei. Daca se vor îmbolnăvi și eu nu pot să-i ajut?”

 ”Mă simt frustrată, chiar furioasă în acest moment pentru că nu pot ieși din casă! Îmi lipsesc atât de mult activitățile pe care le făceam înainte…”

Cu cât exprimăm și scoatem afară toate aceste emoții firești, cu atât mai bine și mai ușurați ne vom simți.

Este în regulă să mă simt anxioasă și copleșită, iar această etapă a vieții mele îmi spune că ar trebui să-mi dezvolt reziliența de a simți aceste emoții și să învăț cum să stau cu picioarele bine înfipte în pământ și să privesc cu speranță către viitor.

Un alt lucru care ne mai poate ajuta în gestionarea emoțiilor, este să cugetăm asupra miturilor cu privire la emoții. Unul ar fi că anumite emoții ar fi ”corect”, iar altele ”greșit” să le simțim în anumite evenimente sau situații.

”Cum să simt frica acum? Eu sunt o persoană puternică, așa că nu am voie să mă tem.”

”Nu am voie să mă plâng, alții stau mai rău ca mine.”

”Gata, nu mai plânge! Zoe, fii barbata!” :))

Poate vă recunoașteți în unele exemple, și poate abia acum realizați în ce fel ne ”invalidam” emoțiile și le socotim nedemne de simțit și de exprimat, și cât de mult rău ne facem singuri.

Emoțiile noastre sunt unice, experiențe organice care nu pot fi modelate să se potrivească ideii de ”ce e normal”, iar daca totuși încercăm asta, ar putea fi foarte nociv.

De fapt, emoțiile sunt trăsături evolutive adaptative. Ele s-au dezvoltat pentru a ne ajuta să funcționăm mai bine, dar și pentru a ne ajuta să comunicăm cu ceilalți. Ele urmăresc să ne alerteze asupra unor lucruri din mediul nostru, care ar putea fi benefice sau problematice pentru noi.

Simpla numire a emoțiilor ne ajută să ne structurăm stările care uneori ne confuzează și ne sperie. In felul acesta ne putem reduce incertitudinea, care poate duce la anxietate. De asemenea, exprimarea emoției, folosind limbajul verbal sau scris, ajută la diminuarea intensității emoționale.

Vă propun să încercați un exercițiu simplu pentru diminuarea intensității unei emoții:

<Ori de câte ori simți o emoție puternică, începe prin a-i da un nume. Apoi  încearcă să-i dai o nota a intensității de la 1-10.  Imediat după, iți recomand să mergi să o scrii într-un jurnal personal. Scrie despre ea tot ce iți trece prin minte câteva minute fară să te cenzurezi. Scrie orice simți în legătură cu acea emoție. La final, după ce ai încheiat de scris minim o pagină, respiră de câteva ori adânc și măsoară din nou intensitatea emoției. >

Simpla numire a emoțiilor poate avea efecte extrem de benefice. Ni le putem spune nouă înșine sau altcuiva în care avem încredere să ne deschidem. Putem doar sa le scriem.

Să învățăm să le înțelegem mai bine, adică să ne recunoaștem și să ne numim emoțiile, este o abilitate extrem de folositoare. Poate crea o bază bună către gestionarea lor, dar și către înțelegerea mai bună a celor din jurul nostru. În acest fel, vom avea șansa să cream o relație mai bună atât cu noi cât și cu ceilalți!

Iar în încheiere, aș vrea să-ți pun o întrebare: ”În împărăția emoțiilor tale, cine conduce?”

articol original publicat pe suntbine.com