“Inima imi bate nebuneste in piept. Mi-e greu sa respir. Simt o stransoare in cosul pieptului ca si cum o mana de fier mi se inclesteaza in stomac. Pe interior, corpul devine tot mai rigid si mai tensionat. Respirația devine sacadata.

Incordarea vine la pachet cu o senzatie de greata. Totul se intampla atat de rapid si, pe moment, nici nu realizez ce a declansat toate aceste reactii in lant. Am un sentiment profund ca ceva nu este in regula, desi mintea nu poate detecta inca ce…  

Mai tarziu, deruland inapoi pe slow motion, am privit de la distanta radiografia momentului de debut. M-a izbit acea privire. Imi era atat de familiara. Era ca si cum cineva a apasat pe un buton magic si m-a teleportat pe neasteptate in trecut.

In acea privire, o intrezaream pe mama. Exact asa ma privea cand eram copil si faceam o greaseala.”  (fragment dintr-un jurnal)

Uneori, desi nu exista o amenintare reala, creierul poate detecta un obiect, o vorba, o miscare, un gest, o privire, o persoana sau o situatie, ca pe un potential pericol. Acesta devine un trigger, adica un factor declansator care pune in miscare un sir de actiuni si reactiuni.

Cand apare acest trigger, corpul va intra in modul de supravietuire, adica in “flight, fight or freeze”.

Bataile inimii vor accelera ca sa trimita mai mult oxygen catre creier si corp, astfel incat acesta sa actioneze sau sa inghete, acestea fiind “reactii normale” la pericol, pentru a putea ramane in viata.

Corpul va opri sa trimita sange catre organele de care nu mai are nevoie, in acel moment de urgenta.

De exemplu, digestia se va opri pentru ca stomacul sa se simta mai usor. Corpul va trimite sange si energie catre muschi, astfel sa putem alerga, sa putem lupta sau ingheta, dupa caz.

FOARTE IMPORTANT: Nu ne putem controla direct bataile inimii sau raspunsul sistemului digestiv, insa ceea ce ne putem controla este respiratia.

Cand incetinesti intr-un mod constient respiratia, trimiti urmatorul mesaj catre sistemul tau nervos: “nu este nevoie sa respiri rapid pentru ca esti in siguranta acum”.

Cand sistemul tau nervos primeste acest mesaj, el va incetini bataile inimii si se va reintoarce la functionarea lui normala. Va dura cateva minute ca totul sa se re-stabileasca.

Este bine de retinut ca, in momentele dificile, ceea ce ar trebui sa cautam nu este relaxarea perfecta, ci orice ne-ar putea desprinde din atasarea de acel factor declansator. Aceasta desprindere ar fi suficienta cat sa ne ajute sa oferim un raspuns mai sanatos la acel trigger: de exemplu, sa respiram in loc sa ridicam vocea la copil sau la partener.

Poate ca deja auzi mintea care iti spune: “Cum adica sa respir cand sunt intr-o situatie de criza? Cand am super emotii sau cand sunt plin de nervi, eu oricum respir, nu?!”

Ei bine, respiratia constienta este acel tip de respiratie pe care o faci, cu atentia directionata asupra ei.

“Ma uit la ceas: mai am 5 minute si intru in interviu. Minutele se scurg, iar presiunea e tot mai mare. Pare ca o greutate imensa imi apasa pieptul si nu mai pot respira.

Doamne, de ce am atatea emotii, parca e interviul vietii?! Nu e prima data cand trec prin asa ceva, dar parca toate experientele prin care am trecut cu bine s-au sters brusc din capul meu.

Imi amintesc de respiratia constienta. Citisem undeva despre ea, dar nu o experimentasem inca.

Hai sa o incerc, practic ce am de pierdut? Tot n-am ce face in astea 3 minute care au ramas… Si ma apuc sa respir rar, profund, numarand timpii. Respiratia… constienta…

Aflasem ca trebuie sa inspir pe 4 timpi si sa expir pe 4 timpi. Fac asta de cateva ori si observ cum aerul imi umple plamanii si cum stomacul se retrage in momentul cand aerul iese afara.

Respir si obsev cum mintea mea penduleaza intre trecut si viitor. Apar ganduri:”oare cat timp a trecut?”, “ce intrebari o sa primesc?”, “o sa ma descurc?”. Imi aduc atentia inapoi la respiratia mea fragmentata de timpi.

Respir rar si usor. 1, 2, 3, 4, iar aerul care intra parca alunga gandurile din mintea mea. Nu dispar complet, dar sunt tot mai slabe.

2-3 minute fac doar asta. Iau o pauza de la ganduri si doar respir atent.

Intru in interviu cu calm. Senzatie noua, amintindu-mi de toate situatiile similare din trecut, pline de stres si agitatie.

Observ cum respir in continuare lent, profund, in timp ce raspund la intrebari. Am in continuare emotii, dar acum nu ma mai coplesc.

Ma simt ca un super erou ☺️  pot face mai multe lucruri in acelasi timp… O parte din mine raspunde la intrebarile comisiei, o parte din mine respira lent si usor, o alta parte observa senzatiile si emotiile din corp.”  (fragment din acelasi jurnal 😉)

Respiratia constienta a devenit parte importanta din viata mea. Ma ajuta sa iau o pauza ori de cate ori am nevoie, sa-mi accesez “calmul”, chiar si in situatii dificile.

Si tu poti face asta. Nu ai nevoie decat de… o pereche de plamani. 😀

Pentru alte exercitii de respiratie, poti accesa site-ul meu la resurse gratuite:

https://madalinaberdila.com/resurse/

“Cand traim vremuri grele, avem nevoie de un tip de alinare profunda. De ceva esential. De un sprijin solid. De o stanca de care sa ne tinem. Ceva ce deja avem in noi. Dar pe care uneori nu-l vedem decat cu putin ajutor.” – Matt Haig

Sper ca acel ajutor sa il gasesti aici.

Cu drag,

Mada